
Le-am văzut și mi-au plăcut de la bun început. A fost, am putea spune, dragoste la prima vedere. Le privisem câteva minute bune și dintr-o dată mi-a venit ideea. Lângă mine, Remus, aștepta parcă un răspuns. El și colegii de la Karpen se străduiseră de ani buni să le adune, să le conserve și chiar să le facă funcționabile.
Erau acolo, în sala-muzeu a exponatelor de comunicație, minunile tehnicii din generațiile trecute: telefoane negre, sobre ca niște egrete cu aripile împietrite, magnetofoane pe care altădat’ se plătea o chenzină jumate, pick-up-uri cu discuri din vinil care abia așteaptă să cadă acul elegant și subțire din eterul înghețat de amintiri, cutii dreptunghiulare, rare cândva, la care buncii noștri or fi auzit într-un august de foc, celebrul: ”Nu părăsiți aparatele de radio, în curând se va trasmite un comunicat important pentru țară…”, televizoare alb-negru care parcă mai poartă, în argintul lor stins, urmele ACTUALITĂŢILOR de altădată, ale zglobiei MIHAELA sau ale TELECINEMATECII…Ba, chiar și un tv sport, elegant, aproape trufaș, din cutia căruia mă așteptam să aud dintr-un moment în altul vocea lui CRISTIAN ŢOPESCU sau a lui GRAUR!
Read more »