Putini stiu ca sentimentul opus dragostei nu este ura, ci indiferenta. Dar si mai putini stiu ca sunt indiferenti fata de niste fiinte nevinovate, cum sunt copiii nevoiti sa poarte povara sindromului Down. Din dorinta de a ajuta persoanele cu dizabilitati, m-am inscris intr-o asociatie de voluntariat si, curand, am avut prilejul sa le ofer cateva clipe de fericire acestor copii. Cu ocazia sarbatorilor Pascale am organizat o petrecere cu surprize, cadouri pentru acesti copii.

Petrecerea a fost minunata si a fost ocazia unica de a invata lucruri nemaipomenite de la acesti copii, care consider ca sunt de zeci de ori mai buni decat noi, cei care avem o viata normala. Si sa iti spun si de ce: ei, spre deosebire de noi, sunt entuziasmati de orice dar primit, oricat de mic ar fi el. Ei nu au dorinte exagerate, ca oricare dintre noi. Se multumesc cu putin, si sunt recunoscatori pentru ceea ce au. Noi suntem?! Sunt si foarte afectuosi, atata timp cat le acorzi atentie. Doar inceputul este greu, de teama de a nu fi raniti prefera sa puna un zid intre tine si ei. Caci indiferenta ta ii raneste, ii distruge cu incetul, dar sentimentul de incredere, siguranta si un zambet senin vor spulbera zidul in cateva clipe. Si totusi, ce vina au ei ca nu sunt ca tine?

De ce trebuie sa-i tratezi cu indiferenta, sa te temi de ei, desi sunt nevionovati? Crezi ca fata rotunda si ochii asiatici ii face inumani, ii transforma in niste mici „monstri”? Dar uita-te la tine, si apoi la ei. Tu te superi usor, iar tristetea ce te incapatanezi sa o pastrezi te distruge treptat, in timp ce ei se supara pentru o clipa, pentru ca in secunda urmatoare sa imparta cu tine „lucrurile” cele mai de pret pe care le au. Ei sunt inocenti, nu poarta dusmanii, nu vezi invidie in ochii lor. Dar tu? De cate ori nu ai avut ganduri negre pentru cei care, chipurile, au stat in calea fericirii tale? Asa ca te intreb: care dintre voi doi este „monstrul”? El,sau tu?

As vrea ca data viitoare sa le oferi zambete si nu fete crispate. Vei vedea, vei primi inapoi zambete. Ajuntandu-i,vei simti ca devenii mai bun. As vrea ca macar odata sa lupte cineva, sa nu renunte asa usor, chiar daca e greu sa construiesti… sa lupte pentru acesti copii, sa lupte pentru visurile lor, sa lupte pentru el, pentru a fi un om mai bun. Incearca sa fii viu, nu-ti ingheta simturile, nu te stinge precum o lumanare! Lupta! Infrunta! Zambeste! Construieste! Tu alegi !Vei fi indiferent ?

Clapon  Stefania