Ma mistui in adierea diminetii prin stropi de floare,

Caut glasul marilor de rai si tot ce e vis, azi moare.

Tot ce e trist si fara chipu-mi de ieri,se va naste intr-un rasarit de soare.

Si simt pasii grabiti spre nicaieri,arde in mine,flacara contopitoare.

Ce ucide si macina caci ea e doar o arma,

Pentru nimicire,ea dulce a mormantului coroana.

Si stiu ca sunt un dar,si stiu ca sunt un zambet.

Sunt comoara cerului din ingeri,comoara intr-un suflet,

Dar ce traiesc,tot ce respir,nu e dulce miere serafim,

E drumul ce stie sa ma raneasca,pentru el platim.

Dar ce folos,ce nonsalanta cand iata.clopotul iar bate,

A mai trecut un an si inca o treapta in regasirea sufletului ce cade,

Tot mai jos si se afunda insa traim doar carapacea roza,

Cand de fapt traim un jeg,si desen mat,intr-o metamorfoza.

Si culeg zambet si smulg radacini de adevar ce moare.

Caci vreau sa il reinvii chiar daca azi totul dispare.

                                                                                                           Florina F.