Ca  oricine ajuns la vârsta majoratului şi Radio Adolescenţa, din Colegiul NV Karpen, este în căutarea identităţii. S-a născut la câţiva ani după Revoluţie şi a trebuit în primă fază să lupte cu concepţiile profesorilor din acea perioadă.

Când orizonturile s-au deschis, cu ajutorul radioului a fost posibil orice: zeci de emisiuni live, alte sute de ediţii înregistrate, mii de ore de emisie a sute de redactori, DJ, reporteri, editor sunet care i-au trecut pragul în cei 18 ani. Unii doar pentru o zi, alţii pentru un an, doi sau patru alţii chiar  pentru toată viaţa.

Mărturiile lor stau dovadă pe site-ul www.AdolescentaMedia.ro la secţiunea “istoria radioului”.

Radio Adolescenţa reprezintă mai mult decât muzică, mai mult decât horoscop sau meteo. Reprezintă suflet, culoare şi emoţie. Radio Adolescenţa îţi dă pulsul vieţii în liceu în fiecare zi – în fiecare pauză şi pune suflet în tot ce face, reprezintă practic o pată de culoare ce face diferenţa faţă de orice altă instituţie de învăţământ ce are radio şi este locul unde se întâlneşte emoţia adolescentului timid cu îndrăzneala viitorului adult. Radio-ul cu ajutorul cursurilor făcute de prof Paul Cucu, te ajută să pronunţi corect şi clar cuvintele, să dobândeşti cea mai mare încredere în tine, să ai curaj să vorbeşti liber la microfon, dar şi în public. Vei deveni din ce în ce mai bun şi mai încrezător în tine iar orizonturile ţi se vor lărgii.

În această săptămână Radio Adolescența împlinește 18 ani. Toți anii cu ajutorul miilor de elevi ascultători și a sutelor de redactori și DJ. Mulțumiri în egală măsură profesorilor care au pus umărul la formarea radioului: directoarei de atunci Ciubotaru Viorica, prof. Gînță Angela, prof Remus Cazacu ( directorul NV Karpen), Frigioiu Dănuț și elevului Paul Cucu (actualmente prof la NV Karpen).

Iată și urările celor care au fost sau au ascultat Radio Adolescența Bacău. Pentru ei avem câteva întrebări:

  Începuturile radioului Adolescența 

ALINA  NIȚĂ (Elena Afemei) – redactor coordonator (1997-1999)

1. Îţi mai aminteşti când ai auzit prima dată de Radio Adolescenţa?

De Radio Adolescenta am auzit inca din prima secunda de emisie in liceu, inainte de a fi format cu adevarat. Exista doar ideea si 2-3 oameni care au pus-o in miscare.Facand parte din prima echipa a acestui radio, pot spune ca RA s-a nascut cu adevarat odata cu primii redactori care i-ai dat viata, care l-au facut auzit.…iar despre RA mi-a vorbit prima data Paul Cucu, fiind si prima persoana care m-a incurajat sa particip la preselectie.

2. Cum ai ajuns să „lucrezi” la Radio Adolescenţa?

Cu o zi inainte de preselectia pentru vocile RA am auzit de concurs la difuzoarele din liceu si am simtit un impuls f puternic sa merg …mi-am ascultat inima, m-am inscris la preselectie, am luat concursul si am inceput cea mai frumoasa aventura : radio-ul.

Radio=ul este o parte din mine, m-a fascinat de foarte devreme, am crescut cu radio-ul, cunosteam toate vocile de la singurul radio de stat pe care-l ascultam si eram fascinata de ce era in spatele aparatului de radio. Cred ca asa s-a nascut pasiunea aceasta …acum, dupa 18 ani, sunt sigura ca radio-ul ma cauta, iar primul ales a fost RA.

3. Când auzi cuvintele „Radio Adolescenţa” la ce te duce gândul, ce amintiri îţi trezeşte?

Pasiune, dedicare, implinire, autodepasire…cele mai frumoase amintiri din ultimii doi ani de liceu

4. Ce emisiune făceai la radio (la ce departament erai)?

Eram parte la tot ce insemna RA…faceam programul pe pauzele scolare, apoi aveam diverse emisiuni pentru elevii de la internat(n.r. camin). Am fost pe rand redactor-prezentator si coordonatorul echipei pentru o perioada.

5. Povesteşte-ne câte ceva din perioada aceea (colegi, profesori, aparatură,şefi).

Colegii – cei mai potriviti, dedicati radio-ului,prieteni buni pana astazi.

Profesori – intelegatori si sustinatori ai pasiunii noastre.

Aparatura –« antica si de demult »  fata de tehnica de astazi dar atat de utila la acea vreme…si ce amintiri frumoase despre casetele derulate pe creioane, despre statiile si casetofoanele vechi la care erai nevoit sa tii degetul pe PLAY o melodie intreaga ca sa poti emite un cantec…Ce frumoase amintiri !!!!! Si studioul de radio…de neuitat…. :).

6. Care e cel mai frumos moment petrecut la radio?

Tot ce am trait la RA a fost frumos si special : emisiunile, zilele de sarbatoare, aniversarile din Radio. Cele mai puternice  momente si cele mai incarcate de emotii au fost cu siguranta inceputul si sfarsitul prezentei mele pe RA…prima si ultima emisie, cea din urma spalata in lacrimi de despartire.

7. Dacă ar fi să întorci anii liceului ai mai alege Radio Adolescenţa?

DA, cu siguranta…si daca nu ar fi, l-as inventa (evident, mi-ar fi mult mai usor astazi cu atata experienta J)))

8. Care a fost cursul vieţii tale, unde lucrezi şi dacă crezi că Radio Adolescenţa a avut vreun efect asupra vieţii tale, ţi-a modificat în vreun fel viaţa?

Prin RA am descoperit o meserie pasionanta pe care am continuat-o 10 ani dupa terminarea liceului. In paralel, am inceput sa lucrez in domeniul juridic, ceea ce m-a determinat sa si aleg intre cele doua profesii, fiind imposibil la vremea aceea de a le face pe amandoua.Acum sunt jurist in Luxembourg intr-o companie internationala.

RA mi-a schimbat viata pentru ca nu imi imaginez ca puteam face ceva mai bun intre 17 si 28 de ani decat radio J.

9. Ce urări ai acum când Radio Adolescenţa împlineşte 18 ani?

Dragul meu RA, vei fi mereu in inima mea, oricat de departe as fi ( si sunt la 2000 Km distanta de tine)…Iti doresc continuitate si oameni pasionati de radio, doar asa vei rezista si vei pune bazele vietilor multor tineri care isi vor indrepta pasii catre tine.

Liceenilor care vor sa faca parte din RA : faceti-o doar daca simtiti asta, nu doar ca e cool, pentru ca nu va iesi nimic bun din « incercarea » voastra. Radio inseamna dedicare enorma, invatare continua, autodepasire, sacrificiul timpului liber si multe altele….Dar veti primi la schimb niste trairi unice si poate chiar descoperirea meseriei viitoare.

Cu drag, Elena Afemei ( Nita).

PAULA   TUDOR – redactor prezentator (1997 – 2001)

1. Cum sa nu imi amintesc?!! In primele zile de scoala, in clasa a 9-a. Initial am crezut ca e un post local, retransmis in liceu, dar in cateva zile “m-am luminat” si mi-am zis : “tre’ sa ajung si eu acolo!!!”

2. Simplu! Am auzit anuntul pentru postul de redactor muzical si am pus in aplicare ceea ce-mi propusesem la punctul nr. 1!

3. Oho, ho, hoooo!!! Dar cate amintiri!!! Dar mai ales de invidia colegelor!!! Ce sa faci; minte de copii!
Si da, imi mai aminteste cum alergam pe holuri in pauze, in zilele in care eram de serviciu la Radio, sa ajung mai repede sa dau drumul la muzica, iar la final, sa ajung in clasa inainte profesorului!

4. Eram redactor muzical. In fiecare joi, prezentam in pauze horoscopul, calendarul zilei si citeam dedicatiile muzicale! Tare mai erau “la moda”!

5. Am “lucrat” timp de 4 ani, din clasa a 9-a si pana in clasa a 12-a. La inceput, in fiecare marti si apoi in fiecare joi, eram “de serviciu”. Imi amintesc faptul ca la inceput i-am avut coleg la butoane pe Ionut Unguru, apoi pe Valy Balaban, pe Dj Tandarel (Nelu Tandarel) si am terminat cu Dj Elefantel (Stefan Capraru). Tot cu Nelu faceam si o emisiune in fiecare joi, de la ora 14 la ora 15, despre diverse probleme ale adolescentilor, iar mai tarziu am facut si un Top 20, dar unde il aveam coleg pe Ionut Unguru! Ce vremuri!!!
Aparatura? Pai, era imensitatea acela de dulap din dreptul usii, acela cu multe beculete (nu cred ca mai exista in zilele noastre), un calculator, un mixer ca vai de el (mai tarziu ne-a fericit Frigioiu cu unul nou, fain tare) si niste microfoane mici, albe, din care vocea iesea cat se poate de gajaita!
Sefi? In primul an au fost sefi Alina Nita si Bogdan (de fapt, Alina era “cea mai sefa”, iar Bogdan era doar asa, cu numele)! Apoi ai venit tu, nu?

6. Nu a fost unul, au fost cat se poate de multe, dar nu-mi amintesc acum decat de petrecerile pe care le organizam seara cu ocazia Valentine’s Day, de 8 Martie, etc.! Desigur, cei mai multi elevi prezenti erau cei care stateau in camin, dar chiar si asa se umplea pana la refuz clasa din fata radioului.

7. DA, DA, DA!!! Pai daca nu as fi fost la radio, nu as fi prezentat 2 ani la rand Miss Boboc si Miss Preuniversitaria, nu as fi participat activ la concursul acela intre licce (cred ca tot un fel de Miss Preuniversitaria era, dar unde faceam si prezentarea liceului, etc). Si mai ales, nu as fi participat 2 ani la rand la Banchetul celor de-a 12-a, la Slanic Moldova (cand eram eu in clasa a 10-a si a 11-a).

8. Acum fac exact ceea ce imi place. De mica am zis mereu ca eu voi fi avocat. E adevarat, nu sunt si nici nu am incercat vreodata sa devin, dar lucrez in domeniul juridic si mi se potriveste ca o manusa. Nu ma vad lucrand in alt domeniu.
Da, Radio Adolescenta m-a determinat sa fac Facultatea de Jurnalism, e drept ca specializarea a fost in Comunicare si Relatii Publice, numai ca in primii doi ani am realizat ca eu nu am nimic in comun cu lumea mass-media, asa ca dupa ce am terminat-o, m-am apucat frumusel de Facultatea de Drept.
Totusi, atat la Radio, cat si in facultate, am invatat sa vorbesc frumos (m-a ajutat si faptul ca am iubit gramatica din totdeauna), iar acum ma ajuta in relatia cu oamenii cu care lucrez. Faptul ca stii sa vorbesti te ajuta sa te impui in fata oamenilor, te ajuta sa te exprimi corect si te ajuta sa fii ascultat!

9. “La multi ani” e banal, asa ca ii voi spune din toata inima “Te iubesc”! Si te rog insistent sa-i transmiti!

M-as bucura nespus ca tot ceea ce am povestit eu aici sa ajunga la ascultatori, Paul! Poate ii va motiva sa aleaga si ei sa faca parte din colectivul Radioului!

Poze nu imi amintesc sa am, dar imi amintesc de o diploma pentru “Cel mai bun redactor muzical”. Dar oare pe unde o mai fi ?!???

CRISTINA DONICI – redactor radio

Nu voi scrie cu liniuta de la capat sau cu sagetute ci voi incerca, acum, pentru minunatul nostru radio sa incropesc cele mai frumoase ganduri!
Cred ca primul meu contact cu trustul Adolescenta, a fost acum aproximativ 4 ani, cand din intamplare am ajuns in studioul televiziunii impreuna cu cativa amici. Am stat cumintica intr-un colt, nevrand sa deranjez pana cand, un domn, m-a rugat sa vin in fata. Timida si cu bretonul in ochi am pasit in fata elevilor ce erau acolo si am inceput sa vorbesc. Acel domn, mai tarziu incepand sa-l cunosc, m-a rugat sa-mi prind bretonul pentru a-mi putea vedea ochii. Stiu ca de atunci, am devenit membru in acest trust minunat si bretonul meu a disparut.
Cele mai multe amintiri din acesti 4 ani de liceu le am cu familia din Radio Adolescenta, radio ce a crescut o data cu noi si care a oferit multor generatii de elevi sansa de a face ceva inedit si unic. Amintiri frumoase ma leaga de acel loc, mic, in care adesea nu incapeam cu toti, dar stiti cum se spune, oamenii frumosi si cu suflet bun incap oriunde. Primele glume, primele balbe spuse direct pe post, filmarile de la TV care uneori erau infernale pentru ca trebuia sa repeti de zeci de ori aceleasi propozitii, astea mi-au facut anii de liceu mai frumosi.

Am fost fata de la meteo, eram innebunita dupa acea camera de filmat. Si acum imi amintesc, cum domnul profesor imi spunea:”Eu ies un pic, tu repeta si cand ma intorc filmam.”, iar eu nestiind ca acea camera era pornita faceam fel de fel de fete si de nazbatii in studio, iar cand domnul profesor se intorcea eu credeam ca nu va afla niciodata ce s-a intampla, dar la montaj, cred ca a ras copios pe seama mea.
Persoane importante, toti sunt importanti, dar cred ca cel mai mult mi-a afectat intr-un mod bun “cariera” de prezentator TV si de prezentator la radio domnul Paul, care si-a dat toate cunostintele lui unor copii, pentru a scoate ce este mai bun din ei. Tot ce stiu, stiu de la dansul. A fost mentorul meu atatia ani, chiar daca uneori copiii supara adultii el a continuat sa-mi ofere lectii de viata, lectii de televiziune, sfaturi care m-au ajutat, ma ajuta si ma vor ajuta foarte multi ani de acum incolo.

Daca candva voi ajunge pe culmile televiziuni, cu siguranta va fii omul caruia ii voi multumii in fata intregii lumi pentru ca si-a pus tot sufletul in indrumarea si invatarea noastra.
Toate momentele petrecute alaturi de colegii de trust, de profesor, de toata lumea au fost speciale, pana si certurile care au existat intre noi, parca au unit mai mult acest trust!
Daca as avea posibilitatea sa intorc anii de liceu cu siguranta nu voi mai fi acolo din intamplare ci din dorinta de a invata si de a avea o experienta de viata atat de frumoasa.
Nu sunt un scriitor inascut, sau vreun mare poet, dar cu siguranta stangacia mea in ale scrisului au fost din inima, iar toate gandurile sunt pentru tine Radio Adolescenta, pentru ca tu esti cel ce ne-a adunat pe toti aici si ne-a invatat ca trebuie sa fim o familie, vorbesc despre tine, ca despre o persoana, pentru ca fiecare dintre cei ce facem parte suntem Radio Adolescenta si toti astazi implinim frumoasa varsta a majoratului si vrem sa ne uram unul altuia la multi ani si sa speram ca generatiile ce vin cu pasi repezi din urma sa urmeze aceasta frumoasa traditie, pentru ca intr-adevar merita sa ai ce sa povestesti atunci cand vorbesti despre ani tai de liceu si mai mult sa ai o experienta care te poate purta pe culmi neasteptate.
La multi ani Radio Adolescenta, la multi ani domnului Paul, care a crescut o data cu acest radio si care a facut tot posibilul ca el sa fie ascultat in toate clasele in toata scoala si de ce nu in tot Bacaul. Putem spune un multumesc si profesorilor ce au fost in urma, fara ei, noi nu am fi avut o asemenea experienta!

ROXANA  VRÎNCIANU  – realizator emisiuni radio (2010 – 2013)

Am facut parte din echipa Radio Adolescenta si bineinteles ca mi-ar place sa cred ca in continuare ca fac parte macar cu gandul.In primul rand ” LA MULTI ANI “.Radio Adolescenta implineste 18 anisori, isi serbeaza majoratul. Avand in vedere ca am stat in Caminul NV Karpen ,am avut placerea si onoarea sa cunosc niste oameni minunati ,radio-ul era atunci locul unde imi gaseam linistea si locul unde faceam ceea ce-mi placea si anume prezentam 2 emisiuni. Am ajuns sa lucrez acolo in urma unor cursuri de jurnalism pe care vroiam sa urmez ,asta datorita d-nului Paul Cucu. Cand aud cuvintele Radio Adolescenta ,ma gandesc la familie,la fratie,la rabdare si la comunicare pentru ca asta era cel mai important si in timpul emisiunilor, dar si in afara acestora.

Am prezentat doua emisiuni,una proprie care se numea” AM TALENT”, unde aduceam vedete din Bacau, vedete de muzica usoara si muzica populara. Am intalnit persoane atat de bune si se vedea intr-adevar ca le place ceea ce fac. Pentru a le prezenta intr-adevar talentele era nevoie de mult calm,de comunicare, de intrebari si de raspunsuri. A doua emisiune o prezentam alaturi de bunul nostru prieten Ionut, in care indulceam ziua de joi cu topul melodiilor. Colegii mei au fost precum fratii mei, ma ajutau mereu mai ales la inceput din cauza emotiilor, cand tot farmecul erau balbele si tremuratul vocei. Aparatura era de calitate ridicata, dar erau atat de multe butoane incat nici nu indrazneam sa ma apropii, mai ales ca eram la inceput de cariera si imi doream sa devin jurnalista. Seful nostru, Paul Cucu nu era chiar un sef, dar existau momente in care  atunci cand eram usor incapatanati, ne dovedea ca nu suntem tocmai in directia buna. Cred ca intotdeauna mi-am dorit sa ma fac remarcata prin prezentarea unor emisiuni,si da, mi-as dori sa mai pot face asta ori de cate ori as intoarce timpul, dar asta doar cu gandul.

Radio Adolescenta a avut un impact foarte mare in viata mea, acolo am invatat multe, sa comunic, sa invat sa nu imi mai folosesc accentul de „moldoveanca”,sa pot sa imi organizez timpul si multe alte lucruri. Eu am fost prezenta la serbarea celor 14 ani , atunci cand Radio Adolescenta si-a luat buletinul. A fost o zi speciala,am indurat ceva frig, dar a meritat sa facem oamenii sa zambeasca , asa ca sincele mele urari de „LA MULTI ANI” vin din suflet si din credinta pe care o am ca Radio Adolescenta va fi in continuare cel mai bun radio pentru liceeni.

Sa aveti parte numai de bucurii , impliniri si fie ca tot ce e mai bun sa fie pentru voi.

 

 

ALIN  AVASILCĂI – redactor

1 – Era o seara minunata de octombrie, erau chiar Zilele Bacaului cand am aflat de Radio Adolescenta. In timp ce mari artisti autohtoni isi faceau prestatia pe scena, niste tineri fotografi de langa scena importalizau acele momente. Atunci am intrat in vorba cu unul din ei, Sebastian Roman, si mi-a spus ca este la Radio Adolescenta. Atunci am fost tentat sa ma inscriu si eu, in primul rand pentru a avea acces in backstage la concerte.

 2 – La radio Adolescenta am ajuns sa “lucrez” prin simpla dorinta de a afla cat mai multe despre mass-media. Ca elev al C.N. “Gh. Vranceanu, prin 2012, am vazut pe holul liceului un afis ce facea reclama acestui radio. “Cursuri de televiziune si radio”. Mi-am zis “de ce, nu?” asa ca am mai luat 2 colege si am inceput sa vin saptamanal la liceul “Karpen”. Incet incet, am devenit membru.

 3 – Cand aud “Radio adolescenta”, ma gandesc la trecut… ca fost membru, imi aduc aminte cu bucurie de “scoala de vara pentru jurnalism” desfasurata in incinta liceului “Karpen”. Am o multime de amintiri frumoase.. ma gandesc la munca mea in cadrul “Radio Adolescenta”, emisiunea mea si a colegei Cristiana “Muzica de la A la Z” si imi aduc aminte si de primele clipe petrecute in acel studio.

 4 – Departamentul muzicii :))) Emisiunea realizata de mine (si Cristiana) a fost, dupa cum bine stiti sau nu, “Muzica de la A la Z”, o emisiune live, cu si despre muzica, difuzata in fiecare luni la ora 17 sau 18 (perioade). A fost cea mai placuta experienta a mea si cred cu tarie ca acesta este primul pas spre succesul meu ca jurnalist, redactor sau orice altceva ce tine de mass-media.

 5 – Ar fi foarte multe de spus.. Chiar foarte multe.. Colegii au fost toti ok, unii mai enervanti, altii super apropiati.. dar totul a fost foarte bine, ne respectam reciproc si asta era important. Si acum, dupa un timp, ii respect si ii apreciez. La fel de mult il apreciez si pe profesorul coordonator Paul Cucu, cel care m-a indrumat cel mai mult, firesc, in aceasta lume a mass-mediei, desi eu sunt de parere ca acest om merita mult mai multe, este un om foarte bun si cred ca merita mult mai mult. Cat despre aparatura, m-am inteles foarte bine cu ea, m-am obisnuit repede, au fost si cateva mici probleme dar le-am rezolvat imediat. Am si stricat cateva lucruri, dar le-am reparat inainte sa observe cineva.. Sper ca nu mi-am lasat amprenta in mod negativ pe-acolo..

 6 – Cel mai frumos moment? Nu, nu exista.. Nu exista un singur moment, sa fie un “Acela”. Au fost mult prea mult, m-am simtit excelent, atat in emisiunile mele, cat si in scoala de vara. Daca ar fi sa aleg un eveniment si nu un moment, acela ar fi “scoala de vara pentru jurnalism”. Desi nu pot da deoparte nici prima mea emisiune si nici ultima mea emisiune, care a fost de ziua mea, cu una din trupele mele preferate romanesti, Sanctuar.

 7 – Da, de ce nu? Timp sa am, desi cred ca mi-as face daca tin cu adevarat la acest lucru.

 8 – In timp ce eram la Radio Adolescenta ma ocupam si de radioul CN “vranceanu” “Radio Bloo”, infiintat chiar de membri Radio Adolescenta Acum termin clasa a 12-a si ma pregatesc psihic si fizic pentru facultatea de Jurnalism de la Bucuresti. Sunt convins ca am invaat destule atat de la Radio Adolescenta cat si de la Radio Bloo si sunt capabil pe viitor sa fac orice ce tine de mass-media, atata timp cat nu imi este lene.

 9 – Radio Adolescenta, keep rockin’! La multi ani si sa fii iubit, mai ales ca faci majoratul pe 14 februarie! Mult succes in continuare, toate cele faine , sexy si norock!

 

DIANA  FRACASE – redactor

1. Îţi mai aminteşti când ai auzit prima dată de Radio Adolescenţa?

Odata cu venirea in clasa a IX-a la Karpen, am luat contact si cu Radio Adolescenta, exact in prima zi de scoala l-am auzit pe dl prof  Paul Cucu spunand anunturile zilei. Stiam ca liceele au radio deoarece am facut parte din colectivul Radio Alecsandri in generala dar la Karpen m-a susprins in mod placut dotarea tehnologica superioara a sediului Radio Adolescenta si faptul ca in comparatie cu alte posture de radio din licee, Adolescenta are emisiuni si rubrici de stiri nu doar muzica si dedicatii, e mai mult profesionalism

2. Cum ai ajuns să „lucrezi” la Radio Adolescenţa?

Initial n-am avut curaj dar sustinerea colegilor de clasa care deja erau in echipa Adolescenta m-a motivat sa imi iau inima in dinti si sa vorbesc cu dl Paul Cucu sau cum ii spunem noi in echipa, Paul. Am intrat intr-un program intens de pregatire dupa ore sau in weekend unde invatam sa ma exprim cursiv, faceam multe exercitii de citire a textelor la prima vedere si exercitii de dictie, apoi a venit si dimineata in care am spus la microfon “Buna dimineata tuturor, e o noua zi aici la Radio Adolescenta, sunt Diana si voi fi gazda voastra pe parcursul pauzelor”. A fost emotionant si placut…tremuram de emotii si aproape scapam microfonul dar am avut alaturi toata echipa si am trecut peste .

3. Când auzi cuvintele „Radio Adolescenţa” la ce te duce gândul, ce amintiri îţi trezeşte?

Cand spui Radio Adolescenta, nu poti sa nu zambesti. Ma gandesc la emisiunile de dupamiaza, la “Maratonul dedicatiilor muzicale”  cand ne ascultau niste persoane din Spania, la concursurile pe care le organizam, la aniversarile Radio Adolescenta. Imi amintesc toate iesirile impreuna, sedintele, sunt momente frumoase si imi voi aminti mereu cu drag.
4. Ce emisiune făceai la radio (la ce departament erai)?

La Adolescenta eram crainic dimineata,o zi pe saptamana iar dupamiaza aveam emisiunea de stiri “Observatorul adolescentei”. In pauzele de la scoala aveam rubrica de horoscop, dedicatii, si in rest difuzam muzica si anunturile de la directiune. La Observator transmiteam in general stiri dintr-o gama larga de domenii inclusive sport si meteo.
5. Povesteşte-ne câte ceva din perioada aceea (colegi, profesori, aparatură,şefi).

Adolescenta pentru mine a insemnat agonie si extaz. Intotdeauna ni s-a pretins seriozitate si dedicare in munca depusa ceea ce este si normal, dar am avut ocazii nenumarate sa ne si distram. Am incercat sa fim o echipa si sa ne ajutam la nevoie, sau sa invatam sarcinile tehnice pentru a ne descurca in caz ca nu reuseam sa fim toti. Mi-a placut ca lumea ne aprecia pentru ceea ce facem, profesori, colegi, ne intrebau cum e acolo, ce facem si le povesteam. Din punct de vedere al dotarii, studioul radio se aseamana izbitor cu un studio de radio autentic. Aparatura e super, te face sa de gandesti la dj-ii care mixeaza in cluburi sau la inginerii de sunet de la televiziune. La inceput pare complicat, dar dupa ce te obisnuiesti, e usor si spectaculos pentru ca stii sa te descurci cu lucruri care nu sunt cunoscute tuturor. In afara de Paul si Ionut care putem spune ca sunt fondatorii a ceea ce inseamna Adolescenta, in fiecare perioada am avut unul dintre colegii nostril mai cu vechime care primea titlul de sef. In general era o titulatura ravnita te toti dar sef inseamna mii de responsabilitati care apasa iar noi incercam sa cooperam cat mai usor pentru a nu ii da prea multe batai de cap. La Adolescenta am plans, am ras, ne-am facut aniversarile,ne-am certat si ne-am impacat, am facut proiecte de viitor, planuri, am muncit si ne-am distrat. Asta defineste Adolescenta: unitate, colaborare, receptivitate la nevoile si cerintele celorlalti, prietenie, intelegere, competitivitate.
6. Care e cel mai frumos moment petrecut la radio?

Printre toate momentele frumoase petrecute in Adolescenta, cel mai drag mi-a fost momentul in care am facut transmisii live pe holurile liceului. A fost o munca titanica care a presupus mutatul aparaturii si programarea pauzelor, a fost mult de treaba. Mi-a placut ca astfel, elevii din Karpen au luat contact cu ceea ce inseamna radio si au vazut ca transmisia nu presupune numai vorbit la microfon ci si munca la mixere, calculator etc. Aratam ca un adevarat dj, cu casti si microfon de studio, si mi-am simtit munca cu adevarat apreciata. E un sentiment ce te copleseste si te motiveaza sa continui.
7. Dacă ar fi să întorci anii liceului ai mai alege Radio Adolescenţa?

Categoric! Mi-as dori sa raman colaborator Adolescenta si pe perioada facultatii sau chiar si dupa. Singurul regret e ca nu am cunoscut mai devreme familia Adolescenta, mi-ar fi placut sa petrec mai mult timp in acest colectiv.
8. Care a fost cursul vieţii tale, unde lucrezi şi dacă crezi că Radio Adolescenţa a avut vreun efect asupra vieţii tale, ţi-a modificat în vreun fel viaţa?

Timpul petrecut in familia Adolescenta m-a ajutat sa-mi dezvolt capacitatile de relationare cu cei din jur. Fata de persoanele care ma inconjoara am o dictie mai buna, ma exprim cursiv, pot sustine un discurs liber si sa abordez aproape orice punct de interes. Cel mai amuzant e atunci cand, urmarind posturi TV romanesti, observ ca prezentatorii fac multe greseli gramaticale si imi dau seama repede de ce ar fi trebuit sa spuna. Cand ma incurcam la microfon, ma inroseam ca o patlagica si ma rugam ca nimeni sa nu sesizeze greseala, apoi radeam copios de inocenta mea.
9. Ce urări ai acum când Radio Adolescenţa împlineşte 18 ani?

Imi doresc ca Radio Adolescenta sa ramana alaturi de elevii karpenieni si nu numai multi ani de acum in colo. Deasemenea Sper ca Trustul Adolescenta sa aiba parte numai de sprijin, de colaboratori eficienti si sper sa se extinda si pe FM. La multi ani Adolescenta!

 

ANCA ȘERBAN – redactor

1. am auzit prima data de Radio Adolescenta in clasa a IX a de la doamna diriginta.
2. am inceput sa fac parte din echipa Radio Adolescenta tot in clasa a IX a. la insistentele doamnei Mazare (pe atunci, diriga). ramasesem intr-o zi dupa ore si a venit cu Paul Cucu la mine, prezentandu-mi-l, si a doua zi m-am trezit ca deja in studioul R.A. vorbind la microfon. o zi in care “mi-am saltat” anii de liceu de la plictiseala.
3. ce amintiri imi trezeste? Studioul R.A. este locul diminetilot cu miros de cafea, a pauzelor in care alergam pana aici petru a sta 10 minute cu oamenii dragi si sa apuc sa vorbesc macar putin la microfon, locul unde ma “reculegeam” impreuna cu Cristina luandu-ne cate o ” fereastra”, locul dupa-amiezeleor in care mai inregistram cate o stire pentru maratonul de joi seara. E locul care cu siguranta imi va reaminti de liceu asa cum nimic altceva nu o va face.
3. fac programul din pauze o zi pe saptamana
4. oo da! cand am intrat in R.A. boss-ul era Dragoș ( si tot atunci am legat o prietenie cu el care dureaza si va dura- cu siguranta). dar nu pot sa omit faptul ca cel care mi-a pus microfonul in mana (la propriu) a fost Sebi, intelegandu-ma foarte bine si cu el. pe atunci echipa era intr-o forma perfecta. Cristina care a fost draguta cand a trebuit, rea cand a avut dreptate, doar pentru a face lucrurile sa mearga din ce in ce mai bine. si impreuna faceam o singura persoana. cand ajungeam in radio fara ea prima reactie era’ unde iti este jumatatea?” . Ema care intretinea atmosfera, Ioana care mai venea cu cate o idee, Stelian care facea pe duru’ mereu:)))( fara suparare), dar despre care trebuie sa recunosc ca, desi mi-a facut si zile “fripte” e super misto! George si Raducu care se chinuiau sa modifie si sa taie balbele noastre:)). oo si nu am cum sa nu ii mentionezi pe copiii de la mate-info. Cristiana ironica si serioasa dar super suuuuper de treaba, Adi si Andrei pe care nu i-as vedea vreodata despartiti:))). Oameni minunati! Diana, cu ea am mai avut eu cateva conflicte:))) si Paul care e sufletul R.A., cel care ne-a adus pe toti aici, dandu-ne ocazia sa cunoastem oameni minunati si.. ne-a format. ne-a pus si la munca ne-a lasat sa ne si distram, a vorbit serios si a glumit, si toate astea la timpul lor astfel invatandu-ne sa fim maturi responsabili cand viata ne cere, dar totusi sa nu uitam de copilul din noi. toti profii de la N.V.Karpen sunt misto, pentru ca ne-au sustinut mereu echipa R.A.!
6. Ce mai frumos moment…?  greu. e greu pentru ca au fost multe! atunci cand chiuleam de la cate o ora cu Criss si cantam si dansam prin radio:))), cand inpodobeam bradul, cand era ziua cuiva si mai mancam cate ceva dulce. oo da si cand era ziua radiolui si eram toti ca intr-o mare familie.
7. da da da! as mai alege Radio Adolescenta de inca 100 de ori! si de fiecare data as lua R.A. la “pachet” cu tot cu membrii 
8. ma numar printre fericitii ce inca mai detin o cheie a radioului pentru ca inca nu am terminat liceul. Viata a dus oamenii din radio in diverse directii, uni ingineri, alti studiaza marketingul, unii vor deveni profesori si altii doctori. Putini sunt cei care studiaza jurnalismul in continuare, dar indiferent pe unde ne plimba viata radioul ne va ajunta. Pentru ca aici am invatat ca comunicam. aici am invatat sa ne stapanim emotiile si sa ne gasim cuvintele in momente limita. am invatat sa convietuim unii cu alti si sa ne acceptam, sa ne ascultam. iar tot acest bagaj il vom duce dupa noi toata viata!
9. pentru ca radioul a ajuns la majorat, nu pot sa ii spun decat ca sa ne traiasca si sa fie din ce in ce mai infloritor! sa duca traditia mai departe si sa formeze generatii multe multe de acum incolo.

 

SEBASTIAN  ROMAN

1. Prima data am auzit de radio, chiar de la Radio Adolescenta, doar ca in timpul acela, se pregatea o preselectie pentru fotografi(anti).

2. La radio, inainte de a “lucra”, am fost la preselectie! Domnul Paul, care il stiam un profesor dur, era in Amfiteatru, spunand ca nu mai sunt preselectii pentru fotografi, ci pentru radio. Eu, timid ca niciodata, am ramas si am fost intrebat cum ma cheama, cati ani am, in ce clasa sunt si cum as putea schimba radio-ul! Am raspuns la aceste intrebari, amintindu-mi cu amuzament de raspunsul de la ultima intrebare, si anume : “Am o chitara electrica si poate ar merge sa cant la radio.”

Ce legatura avea chitara cu radio-ul, nu stiam, am raspuns ca sa nu tac, cu toate ca in viata mea, radio-ul a avut legatura cu toate, inclusiv chitara! Apoi, la a 2a preselectie, a ramas doar doamna Ardeleanu si doamna Stamatachi, pentru a ne da niste exercitii de dictie, ca in final sa ne puna sa vorbim la radio, ca ultima proba. Noi am fost “amenintati”, spunandu-ne ca ne aude toata lumea din scoala, dar nu ne-am gandit ca era trecut de ora 2, deci nimeni nu era in scoala!

3. Radio adolescenta, nu imi aminteste doar de ceva anume. A fost, este si va ramane o a 2a familie pentru mine. Intradevar, gandul de copilarie, adolescenta, muzica buna, distractie si prieteni, vor fi mereu, nu in minte, ci in inima!

4. Am fost cam tot ce s-a putut, inafara de “omul care apare pe sticla”. Animator de radio, reporter, fotograf, cameraman, prieten, cantaret etc. Am avut o emisiune pe care am organizat-o, numindu-se “Observatorul Adolescentilor”.

6. Veteranii si idolii mei din echipa, inafara de Paul, vor ramane Bogdan Nita si Florin Popa. O amintire din clasa a 9a, era cand, melodia rula pe winamp si dintr-o data a inceput sa ruleze o melodie populara ” de la mama ei de-acasa”. Zambete, rasete si veselie… Toate cu lacrimi!

7. Nu am un moment anume. Am trait fiecare moment mai frumos ca celalalt, fiecare moment fiind preferat pentru mine. Dar ca excursii, Vatra Dornei si Bucuresti, Un cuvant… Exceptional!

8. De fiecare data, exact in ordinea intamplarilor din trecut. Nu as schimba nimic!

8. Am sa spun cu tot sufletul ca mi-a schimbat viata… Timiditatea a disparut, chitara m-a facut mai diferit fata de altii, deocamdata sunt la facultate, predand lectii de chitara in privat si la ong-uri.

9. Sa nu i se urce majoratul in cap, pentru ca poate intra la corupere :)) Multa fericire, multi ani de emisie, o familie unita cum a fost odata si mereu cu muzica buna!