Acum 50 de ani am ignorat școala și tot ce înseamna ea. Îmi amintesc că se vorbea prin liceu atunci de o licitație pentru atelierul auto, unde vom face practică. Nu mă impresiona.

Acum când îmi amintesc….mă impresionează.

Datorită acelui atelier auto am învățat să repar partea electrică și electronică a autoturismului. Atunci primeam 200 lei de la stat să merg la profesională și să învâț. Acum sunt aceleași cifre la salar dar cu mai multe zerouri.

Mă trezesc dimineața, îmi beau cafeaua, îmi conectez calculatorul….la bordul mașinii și încep munca. La un moment dat privesc cerul și observ cum zorii dimineții se întrepătrund cu zorii nopții.

ASTĂZI LA 50 DE  ANI, în service-ul al cărui patron sunt am scos la licitație câteva lucruri:

Prima mea trusă de electrician, laptopul cu care am făcut primii mei bani și primul meu aparat de măsură.

Am numit licitația de COLECȚIE…o colecție de excepție.

Cu banii strânși voi face ateliere auto pe care le voi dona unei școli. La fel cum au făcut și alții pentru mine. Cum va fi posibil să strâng atâția bani doar din câteva lucruri scoase la licitație? Simplu. Voi licita chiar eu pentru ele, până la ultimul ban. Banii eu i-am făcut datorită școlii și educației și acolo o să se întoarcă.

Acum când mă apropii de pensie îmi păstrez nostalgiile, pentru că nu îmi pasă dacă banii vor devenii pentru mine o amintire.

Închei scrisoare mea din viitor mulțumindu-vă pentru prezentul de atunci.

Semnează un fost elev al Colegiului NV Karpen

Autor: Paul Cucu