Visul meu si-o fata

Din cultura mea generala care spune ca orice vis pe care il ai se bazeaza pe trairi ale vietii tale si subconstientul tau lucreaza sa ti le readuca in memorie prin vis. Insa raman uimit fiindca ce am visat va ramane un mister pentru mine, personajul si peisajul, fiindca nu le-am trait nicicand. Nu sunt trist ca am trait acest vis fiindca m-a facut mult mai senin si ganditor asupra temei de dragoste.

O seara de vara intr-un oras care se pare ca si disparuse datorita linistii ce se lasase peste el. Disparuse fiindca nu sta in caracteristica acestui oras sa fie atat de linistit. Tot ce ma inconjura imi provoaca si acum o stare interesanta de caldura sufleteasca foarte ametitoare. Era cald afara si priveam cum soarele era inghitit incetul cu incetul de nemarginitul cer creand un tablou cromatic dintr-un singur firicel de nor care ratacise in bataia razelor slabe de soare. Parca sunt eu atunci cand nu gasesc scapare din calea unor aspecte ale vietii mele. Ma uitam la acel soare care parca nici nu avea de gand sa inceteze sa ne mai lumineze pasii. Nu stiam ce vroia de fapt, sa ramana necontenit cu noi sau sa ne paraseasca lansandu-ne in jocul stelelor ce aveau sa apara dintr-o clipita in alta pe cer. Ma cutremura ideea ca voi pierde soarele si aveam ideea ca voi ramane singur in fata cerului fara nicio putere, dar simt ceva cald ce imi atinge mana treptat ca si cum nu ar fi vrut sa ma ia prin surprindere. O mana calda si fina ca puful unui pui batut de razele soarelui. Stiam ca totusi cineva nu avea sa ma paraseasca in curand, dar m-a luat un sentiment cum ca stiam ca voi parasi cat de curand visul si voi revenii din nou in aceasta lume neimblanzita. Insa sentimentul mi-a disparut imediat ce am vazut-o pe ea.

Era ca o raza de soare ce imi mangaia treptat inima. Stateam amandoi tinandu-ne de mana si priveam cum soarele era inghitit de albastrul cerului. Insa ca un magnet ne-am atras din nou privirile. Zambeam unul in fata celuilalt de parca nu ne pasa de nimeni si nimic. Eram singuri si profitam de acest lucru. Buzele ei moi se lipira de ale mele cu o viteza ce imi starnea treptat foarte mult dorinta de a o saruta neincetat. Totul parea ca un vis intr-un vis. Ne sarutam. Timpul o luase razna, nici nu simteam natura ce se stingea odata cu disparitia soarelui. Ne sarutam. Ceva incepea sa ne incante frumos urechile. Erau greierii ce ne tineau companie in seninatatea noptii care isi facuse aparitia intr-un mod misterios. Stelele straluceau. Cu siguranta si ele erau bucuroase de ce puteau sa faca doi pamanteni indragostiti unul de altul. Priveam in ochii ei si vedeam stralucirea stelelor ce se reflectau in ei. Era o fata minunata. Zambetul ei frumos ii puneau in evidenta doua gropite mici cat o buburuza ce sta speriata de puterea ridicola a omului. La o simpla  adiere inceata a vantului de noapte parfumul ei ma coplesea intens facancu-ma si mai inebunit dupa ea, iar parul ei usor se juca cu imaginatia mea fara de sfarsit.

Am ramas amandoi asezati pe iarba ca de gheata, unul in bratele celuilalt si ne adanceam in priviri asa cum soarele se adancea in infinitul cerului. Si cum soarele a disparut misterios asa si ea odata cu visul disparu pentru cine stie cat timp. De aceea greierii noptii canta. Canta fiindca au povestea lor ce si-o spun si stiu ca vor exista odata, in realitatea asta cruda, doi indragostiti ce se vor iubi nelimitat, ca infinitul cerului.

Carnariu Gabriel

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Free WordPress Themes | Thanks to WordPress news theme, WordPress magazine theme and Premium WordPress Themes
FIB
Certificat Web