HENRY FORD

 Henry Ford (n. 30 iulie 1863- d. 7 aprilie 1947) a fost fondator al industriei americane de automobile, a întemeiat Ford Motors Company (1903), autor al unui nou mod de organizare a producţiei industriale, cunoscut sub denumirea de fordism.

 Date biografice

Henry Ford s-a născut pe data de 30 iulie 1863, în districtul Wayne, Michigan. Fiul unor emigranţi irlandezi, Mary şi William Ford, care s-au stabilit la o ferma în Dearborn, îşi ajută tatăl cu gospodaria, şi urmă şcoala într-o clădire cu o sigură clasă. Cu toate acestea, Ford nu a fost atras nici de şcoală, nici de viaţa de la fermă, şi la vârsta de 16 ani, a plecat la Detroit pentru a-şi găsi o slujbă.

S-a angajat ucenic la un atelier auto, unde a învaţat totul despre motorul cu ardere internă. După câţiva ani în care a învăţat această meserie, Ford s-a întors la ferma, la familia sa, şi a lucrat part-time pentru Westinghouse Engine Company. Ford şi-a deschis propriul atelier auto la ferma sa şi a început să repare motoare şi maşini. În această perioadă, Ford s-a îndragostit de Clara Bryant, cu care s-a căsătorit în 1888.
Henry Ford, după câteva experimentări cu vehicule power-driven el s-a dus în 1890 în Detroit şi a lucrat ca mecanic şi inginer cu Edison Company. Ford va continua să lucreze în timpul său liber iar în 1896 va finaliza primul său automobil. Renunţând la Edison Company în 1899 el va deschide Detroit Automobile Company.

Un dezacord cu asociaţii l-a lăsat pe Ford să organizeze în 1903 o companie Ford Motor Company în parteneriat cu Alexander Malcomson, James Couzens, şi fraţii Dodge. În 1907 el va cumpara stocurile asociaţilor săi, astfel ca familia Ford va rămane la puterea companiei.

Când, în 1903, Henry Ford şi-a deschis afacerea de la Detroit, tot ce-şi dorea era să producă şi să vândă maşini. Şi timp de 19 ani a vândut numai un singur fel de maşină: cunoscutul Model T. Dar într-un numar impresionant: 15.500.000, jumatate din producţia mondială. Linia sa de asamblare, de-a dreptul revoluţionară, i-a permis să vândă maşinile la un preţ la care putea să aibă acces o familie americană cu venituri medii. Celebrul constructor de automobile a reuşit performanţa de a dubla salariile muncitorilor simultan cu reducerea orelor de lucru. Ceea ce până atunci era doar o jucărie pentru capriciile celor bogaţi a devenit, graţie lui Henry Ford, o necesitate a vieţii cotidiene, fericind lumea cu autostrăzi, staţii de benzină şi ambuteiaje.

Prin diferite optimizări, în special la linia de ansamblare, prin realizare unor standarde pentru maşini, Ford a reuşit să o ia înaintea celorlalţi competitori cu o maşina ieftină, standardizată.

Faptul manierat a lui Cristian Chivu

Italienii neuitându-l pe Chivu nici la meciul lui Inter cu Roma de unde românul a lipsit după ce a primit o suspendare de 4 etape în urma incidentului de la meciul cu Bari.

Mesajul arătat de fanii lui Inter la meciul câştigat cu 5-3 de echipa lui Leonardo a fost: “Sinceritatea ta ne face MANDRI de tine! Mergi inainte Cristian!”,
Chivu a recunoscut în Italia, după incidentul cu Bari că nu a fost provocat de Rossi înainte ca românul să-l lovească la acel meci. Cristi şi-a cerut scuze pentru gestul său violent.
Răzvan Lucescu a spus despre Chivu: “În timpul antrenamentelor şi al jocurilor mai apar astfel de episoade. Nu e prima, nici ultima oara. Aş remarca însă declaraţia lui de la finalul meciului. Nu mulţi şi-ar fi cerut scuze în maniera lui Cristi. E de apreciat”.

ALEXANDRU CIURCU, Ambarcatiunea cu reactie, Motorul cu reactie, inventatorul prafului de puşcă alb, Early Aviators

ALEXANDRU CIURCU, Ambarcaţiune cu reacţie, Motor cu reacţie,Prafului de puşcă alb, Early Aviators
Alexandru N. Ciurcu
(n. 29 ianuarie 1854, comuna Şercaia, Comitatul Făgăraş; d. 22 ianuarie 1922, Bucureşti) a fost un inventator şi publicist român, care a experimentat principiul motorului cu reacţie.

Începutul activităţii

Născut la data de 29 ianuarie 1854 în comuna Şercaia din judeţul Făgăraş, Alexandru Ciurcu a urmat liceul la Braşov, după care şi-a luat licenţa în drept la Universitatea din Viena. În paralel, Alexandru Ciurcu a urmat însă şi cursuri tehnice. După terminarea studiilor, în anul 1876, Alexandru Ciurcu s-a stabilit la Bucureşti, unde a lucrat ca jurnalist. Scriind articole în care ataca guvernul şi milita pentru emanciparea politică şi naţională a românilor transilvăneni, el a intrat în conflict cu autorităţile române din acel timp şi a fost nevoit să părăsească România.

S-a stabilit la Paris, unde s-a întâlnit cu un prieten al său, Just Buisson (1843-1886), care era de asemenea jurnalist şi fusese corespondentul agenţiei franceze de ştiri Havas la Bucureşti. Pe lângă profesia comună, cei doi prieteni împărtăşeau şi o pasiune comună pentru tehnică. Împreună cu Just Buisson a studiat propulsia aeronavelor mai uşoare decât aerul (dirijabile), precum şi a motoarelor rachetă.

Primul motor cu reacţie

La expoziţia aviatică de la Paris din 1881 fusese prezentat un aerostat propulsat cu ajutorul unui motor electric. Alexandru Ciurcu şi Just Buisson propun ca în locul motorului electric să se utilizeze un motor cu reacţie şi chiar obţin un prim brevet din Franţa prin care se prevede posibilitatea zborului cu reacţie. Pentru a demonstra viabilitatea propunerii lor, cei doi prieteni au proiectat şi construit un motor bazat pe forţa de propulsie generată de combustia unor gaze într-o cameră de combustie de mici proporţii. Motorul consta dintr-un recipient de 2 litri, care avea un orificiu cu diametrul de 3 mm. Prin combustia gazelor presiunea din interiorul recipientului se ridica la 10 – 15 atmosfere.

Alexandru Ciurcu a încercat să-i intereseze pe experţii Minsterului de Război al Franţei cu privire la noua tehnologie. La data de 13 august 1886, cei doi inventatori au experimentat motorul lor pentru prima oară în public montându-l pe o barcă şi navigând pe Sena în contra curentului. Un grup de experţi ai acestui minister au participat la această primă experienţă a motorului. Această experienţă este considerată a fi prima dată când o ambarcaţiune a fost propulsată de un motor cu reacţie.

Ilustraţie a experimentului din 13 august 1886 a ambarcaţiunii lui Alexandru Ciurcu şi Just Buisson (după revista “La Nature”, 1887)

Gravură cu cel de-al doilea experiment al lui Ciurcu şi Buisson, efectuat la 16 decembrie 1886. Comparaţia cu ilustraţia anterioară arată modul în care se dezvoltase instalaţia de propulsare cu reacţie în intervalul dintre cele două experimente. (după revista “La Nature” 1887)

Un articolul din revista “La Nature” prezintă descrierea experimentului de către Gustave Maurouard, directorul Fabricii de praf de puşcă de la Sevran-Livry, care asista din partea Ministerului de Război la experienţă:

”Imaginaţi-vă o rachetă pentru artificii montată orizontal, la spatele unui vehicul, de exemplu al unei ambarcaţiuni sau sub nacela unui balon, astfel încât gazul produs prin arderea puternică, dar lentă a încărcăturii de praf exploziv să poată scăpa liber în atmosferă la spatele vehiculului. Imaginaţi-vă acum că această rachetă este montată în interiorul ţevii unui tun, îndreptat şi el spre spatele vehiculului. În momentul aprinderii rachetei, gazul va fi evacuat cu forţă prin gura tunului. Aceasta va produce o reacţie în interior şi un recul al tunului în direcţie opusă celei în care gazele sunt evacuate în partea din spate.

Dacă, de exemplu, tunul ar fi montat pe o ambarcaţiune, forţa de recul ar fi transmisă ambarcaţiunii, determinând avansarea acesteia, datorită exclusiv forţei jetului format de gazul evacuat. Ambarcaţiunea înaintează fără a utiliza nici elice, nici roţi cu zbaturi, nici vâsle. Singura diferenţă este că, în locul tunului, inventatorii au utilizat un cilindru în interiorul căruia ard un amestec combustibil brevetat pe care l-au creat şi care poate arde într-un spaţiu închis, producând o cantitate mare de gaz, fără a lăsa reziduuri solide. Cilindrul are un mic orificiu, îndreptat spre partea din spate a vehiculului, având rolul de a controla gazele evacuate din cilindru.

Deschiderea orificiului poate fi modificată în timpul funcţionării printr-o vană fluture reglabilă manual, astfel încât să micşoreze sau să mărească deschiderea prin care sunt evacuate gazele. Forţa gazelor evacuate produce un zgomot mare şi ambarcaţiunea se mişcă continuu în sens opus celui în care sunt evacuate gazele

Dispozitivul este de fapt o rachetă care zboară şi care antrenează obiectul de care este ataşată. Inventatorii au reuşit să înainteze pe Sena împotriva curentului pentru o durată de 12 – 15 minute”

Inventatorii şi-au brevetat invenţia, obţinând brevetul francez cu nr. 179001/12 octombrie 1886 pentru Ambarcaţiune cu reacţie – Motor cu reacţie. Ulterior invenţia a fost brevetată şi în Germania (Nr. 39964/1886), Regatul Unit (Nr. 8182/1887), Belgia (Nr. 77755/1887), Italia (Nr. 21863/1887) şi S.U.A. (1888).

Continuarea experimentelor

Reprezentare a exploziei motorului cu reacţie al lui Alexandru Ciurcu şi Just Buisson la 16 decembrie 1886
După revista “La Nature” 1887

Alexandru Ciurcu şi Just Boisson au construit un al doilea motor mai puternic, cu un recipient mai mare, care urma să mărească presiunea din interiorul cilindrului şi viteza de ieşire a gazelor. Experimentarea acestei noi maşini, la data de 16 decembrie 1886, s-a terminat printr-un dezastru: maşina a exploadat omorându-l pe Just Boisson şi pe un asistent al inventatorilor, care se afla la cârma ambarcaţiunii, iar ambarcaţiunea s-a scufundat. Alexandru Ciurcu, care a reuşit să scape înotând până la mal, a fost acuzat de ucidere din culpă, dar a fost achitat. Marele public nu a considerat că accidentul se datora faptului că cei doi inventatori se jucau cu explozivi puternici. Ciurcu a avut dificultăţi în a explica faptul că motorul se baza pe un principiu fizic complet diferit, cel al forţei de reacţiune provocate de un jet de gaze, nu al unei forţe provocate de o explozie.

Gaston Tissandier, editorul revistei “La Nature”, care era şi el inventator, l-a încurajat pe Ciurcu să-şi continue experimentările. Tissandier dovedea o înţelegere pentru Ciurcu deoarece avusese şi el un accident în timpul unui experiment ştiinţific. În anul 1875 el efectuase un zbor cu un balon ajungând la altitudinea record pentru acele vremuri de 8.500 m. Cei doi co-echipieri ai săi, Joseph Croce-Spinelli şi Théodore Sivel au murit din cauza presiunii scăzute a aerului; Tissandier supravieţuise, dar îşi pierduse auzul. El aflase astfel că progresul ştiinţific poate uneori fi plătit cu viaţa cercetătorilor.

Alexandru Ciurcu s-a asociat cu Emil Sarrau şi Paul Vieille, inventatorul prafului de puşcă alb. De data aceasta au montat aparatul pe o drezină de cale ferată. Experienţa, efectuată în anul 1888 la Sevran-Livry (lângă Paris) a fost reuşită. Eliminând posibilitatea de a utiliza abur sub înaltă presiune sau aer comprimat, inventatorii s-au concentrat asupra utilizării unui amestec exploziv cu ardere lentă pentru a produce presiunea. Camerele de combustie utilizate erau executate din bronz.

Totuşi ideile inventatorilor erau prea avansate pentru posibilităţile tehnologice ale vremurilor: inventatorii căutatau să utilizeze tehnologia maşinilor cu aburi pentru a aplica principiile motoarelor cu reacţie. Greutatea motoarelor este probabil elementul care a determinat oprirea experienţelor. În plus, pericolul de explozie nu putea fi eliminat. A fost nevoie de jumătate de secol până la realizarea în anul 1943 a primelor motoare cu reacţie practic utilizabile.

În anul 1889, la Paris, a organizat primul pavilion românesc în cadrul unei expoziţii universale.

Concluzii

În anul 1890, Alexandru Ciurcu a părăsit Parisul şi s-a întors la Bucureşti. Aici şi-a reluat fosta profesie, fiind numit ca director al ziarului “Timpul” (1890-1900). El şi-a continuat activitatea publicistică şi mai târziu, lucrând pentru diferite ziare. A deţinut funcţia de preşedinte al Sindicatului ziariştilor. De tehnică nu s-a mai ocupat niciodată.

Experienţa lui Alexandru Ciurcu şi a lui Just Buisson nu a putut fi valorificată din cauza limitelor tehnologice ale perioadei în care trăiau. Fiind doar tehnicieni amatori, fără o pregătire tehnică superioară, realizările lor erau de natură experimentală şi nu se bazau pe o fundamentare teoretică. De aceea, deşi au lansat principiul motoarelor cu reacţie, nu se poate afirma că vehiculele moderne cu reacţie se bazează pe ideile lui Alexandru Ciurcu.

Alexandru Ciurcu a murit la data de 22 ianuarie 1922 în Bucureşti.

Bibliografie

* “Expérience du propulseur à reaction de M.M. Just Boisson et Alexandru Ciurcu”, cu o introducere de G. Tissandier, publicat în revista “La Nature” nr. 755/2 iulie 1887.
* R. Lorin – “La securite par la vitesse. De la turbine a gas au propulseur a reaction” în “l’Aerophile” nr. 10/15 mai 1913
* J. Duhem – “Histoire des origines du vol a reaction” (Paris, 1959)
* M. I. Oroveanu – “Date noi asupra contribuţiei româneşti în domeniul propulsiei prin reacţie. Al. N. Ciurcu” (Academia RSR, Comitetul român de istoria şi filosofia ştiinţei, sesiunea II/1973, Bucureşti)
* Constantin C. Gheorghiu – “Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie” (1979)
* Florin Zăgănescu – “De la Icar la cuceritorii Lunii” (1975)
* Petru Costinescu, Nicolae M. Mihăilescu, Mihai Olteneanu, Inventatori români, ediţiile I şi şi a II-a, editurile AGIR şi OSIM, Bucureşti, 1999 şi 2000.

sursa inventatori.ro

ALEXANDER GRAHAM BELL, Bell Telephone Company, telefonul, telegraful harmonic, phonoautograful

Alexander Graham Bell (3 martie 1847 – 2 august 1922) născut în Edinburgh Scoţia, moare pe insula Cap Breton în Canada a fost un om de ştiinţă, inventator şi, ulterior, industriaş american, care în anul 1876 a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite. În transmiţătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era ataşat un magnet pemanent. Diafragma şi magnetul vibrau, şi un efect numit inducţie electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată. Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subţire de fier, pentru a reproduce vibraţiile sonore iniţiale. Transmiţătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără mijloace de a-l amplifica.

Biografia

Învaţă până la vârsta de 14 ani în Edinburgh unde a învăţat latina şi greaca, după care continuă şcoala în Londra bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat pentru un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor şi predă la “House Academy pentru tehnica vorbirii şi muzică” din Elgin Scoţia, mai târziu predă la “University College pentru tehnic vorbirii” din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia şi fiziologia glasului uman. Părăseşte Anglia 1870 împreună cu tatăl său care doreşte clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi fraţi ai lui Graham mor de tuberculoză.

Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicaţie internaţional fiind la început firma “Bell Telephone Company”, devenind ulterior un concern gigant de comunicaţie A & T. În anul 1876 se căsătoreşte cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice şi doi fii care mor în copilărie.

În anul 1882 primeşte cetăţenia americană (a SUA), până la moartea sa se ocupă mai ales cu studiul eugenic al surzeniei Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară a studiilor genetice la om.

Alexander Graham Bell şi telefonul


Bell vorbeşte la Telefon

Deja în 1861 profesorul german Philipp Reis a descoperit un “aparat de vorbit la distanţă” care funcţiona, mulţumindu-se cu acesta şi fără a căuta perfecţionarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray şi Antonio Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecţioneze “telegraful harmonic”. Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construieşte “phonoautograful” care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul şcolii “Clarke School for the Deaf” “Gardiner Greene Hubbard” şi “Thomans Sanders” aflând de cercetările “telegrafului harmonic”, oferă finanţarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reuşeşte din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcţionează.
Acordarea patentului are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray care a realizat aceaşi descoperire. După această descoperire Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders şi Gardiner G. Hubbard proprietarul “Bell Telephone Company”.

sursa inventii.ro

ALESSANDRO VOLTA, Pila electrica,Pila voltaica, Volt, Electroforul, Electroscopul, Bateria electrica

ALESSANDRO VOLTA, Pila electrica, Pila voltaica, Volt, Electroforul, Electroscopul, Bateria electrica
Alessandro Volta
inventator (n.18 februarie 1745, Como, Italia – d.5 martie 1827, Camnago lângă Como), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unităţii de tensiune electrică (volt).

Date Biografice

Alessandro Volta s-a născut în oraşul italian Como, într-o familie nobilă. Studiază în şcolile publice din oraşul său, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit. De la vârsta de 14 ani începe să fie atras de ştiinţă şi refuză să urmeze cariera bisericească, o tradiţie în familia sa. În anul 1769 publică prima sa lucrare despre electricitate (un subiect ştiinţific “la modă” în vremea sa) – De vi attractiva ignis electrici – care atrage atenţia asupra sa şi îl ajută să obţină postul de profesor de fizică la liceul din Como, unde a activat între anii 1774-1779.

În paralel cu activitatea de profesor îşi continuă studiile şi experimentele, devenind cunoscut în domeniu, iar în anul 1779 obţine numirea în funcţia de profesor la Universitatea din Pavia, unde îşi continuă munca în domeniul electricităţii şi face o serie de invenţii revoluţionare, care îi aduc importante distincţii, printre care medalia Copley (1791) a Royal Society din Londra al cărui membru era, Legiunea de onoare şi altele.

În anul 1801, Napoleon îl invitată la Paris şi îi acordă statutul de membru al Institut de France şi numeşte conte, iar mai târziu senator al Lombardia|Lombardiei]], în 1810. Cea mai mare onoare a primit-o din partea comunităţii oamenilor de ştiinţă, care, în cinstea lui, au numit unitatea de măsură pentru forţa electromotoare şi potenţialul electric – “volt”.

Contribuţia sa în domeniul fizicii şi al electricităţii în special a fost deosebit de importantă, fiind punctul de plecare pentru numeroase cercetări şi descoperiri ulterioare. A făcut cercetări şi în domeniile chimiei (în 1778 a fost primul savant care a izolat metanul, principalul constituent al gazului natural), meteorologiei (a inventat electrometrul, instrument de măsurare a electricităţii atmosferice).

Invenţii

* electroforul (un instrument pentru acumularea de electricitate statică – care stă la baza condensatoarelor utilizate şi astazi) (1774 )
* electroscopul (un instrument care permite evidenţierea diferenţelor de potenţial) (1775)
* prima baterie electrică din istorie, aşa-numita “pilă voltaică” – “strămoşul” bateriilor electrice, ce permitea transformarea energiei chimice în energie electrică. (1800)

Pila voltaică

Această invenţie constă dintr-o coloană verticală compusă dintr-o succesiune de 1 disc de cupru/1 disc de hârtie îmbibată în soluţie salină/1 disc de zinc. La extremităţile coloanei era ataşat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate.

Volta descria invenţia sa ca un “organ electric”, similar celui al peştelui-torpilă. La originea invenţiei se află teoria “electricităţii animale” şi experienţele asupra broaştelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani. Repetând experienţele acestuia, Volta a avansat ipoteza că originea curentului electric apărut când muşchiul este în contact cu două metale diferite nu este ţesutul organic, ci contactul între metale – şi a demonstrat această ipoteză înlocuind ţesutul broaştei cu bucăţele de hârtie înmuiate în soluţie salină (conductoare) şi obţinând astfel curent electric, infirmând teoria lui Galvani.

Pila voltaică marchează o epocă în teoria fizicii, ca şi în aplicaţiile ştiintei puse în slujba omenirii. Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei în oxigen şi hidrogen pure cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaică) de către A. Carlisle şi W. Nicholson în 1800, apoi a separării sodiului(Na) şi potasiului (K) din sărurile lor, de către Sir H. Davy în 1807, şi în sfârşit a descoperirii efectului magnetic al curentului electric de către Oersted în 1820.

Sursa: Inventii.ro

ALBERT EINSTEIN, teoria relativitatii restranse, relativitatatea generalizata

ALBERT EINSTEIN, teoria relativitatii restranse, relativitatatea generalizata
Albert Einstein
(n. 14 martie 1879, Ulm — d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost fizician german, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat în 1940, profersor universitar la Berlin şi Princeton, a formulat teoria relativităţii restrânse şi a relativităţii generalizate, laureat al Premiului Nobel pentru fizică pe anul 1921.

Motivaţia Juriului Nobel

“Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice şi în special pentru descoperirea legii efectului fotoelectric”.

Viaţa

Albert Einstein şi-a petrecut tinereţea la München, unde familia sa deţinea un mic atelier de produse electrice. A început să vorbească abia la vârsta de 3 ani, dar încă de mic copil a arătat interes pentru natură precum şi abilitate în a înţelege concepte matematice dificile. La vârsta de 12 ani a învăţat geometria euclidiană. Einstein ura plictiseala şi lipsa de imaginaţie din şcoala de la München.

Albert Einstein împreună cu Niels Bohr

Când eşecurile repetate ale afacerilor familiei au dus la părăsirea Germaniei cu destinaţia Milano, Italia, Einstein a rămas la München până la sfârşitul anului şcolar. După ce a petrecut un an cu părinţii în Milano, s-a hotărât să-şi creeze singur drumul în viaţă şi s-a înscris la liceul cantonal din Aarau, Elveţia, după care, în 1896, a intrat la Politehnica din Zürich. Lui nu îi plăceau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore şi folosea acest timp pentru a studia singur fizica şi pentru a cânta la vioară. A trecut totuşi examenele şi a absolvit Politehnica în 1900, studiind notiţele unui coleg. Profesorii nu aveau o părere foarte bună despre el şi nu i-au recomandat nici continuarea studiilor. În acelaşi an a căpătat cetăţenia elveţiană.

Timp de 2 ani Einstein a lucrat ca tutor şi profesor. În 1902 a fost angajat ca examinator la Institutul Elveţian de Patentare de la Berna. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Marić, care îi fusese colegă la politehnică. Au avut doi fii, dar în cele din urma au divorţat. Einstein s-a recăsătorit mai târziu cu o verişoară, Elsa Loewenthal.

În anul 1905, Einstein a publicat dintr-o lovitură rezultatele mai multor studii teoretice, care l-au făcut deodată cunoscut şi care aveau să revoluţioneze fizica. Primul şi cel mai important studiu cuprinde prima expunere completă a teoriei relativităţii restrânse, în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în acelaşi moment sau nu. Altă lucrare, asupra efectului fotoelectric, conţine ipoteza revoluţionară asupra naturii luminii. Einstein afirmă că, în anumite circumstanţe determinate, radiaţia electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, denumită foton, ar fi proporţională cu frecvenţa acelei radiaţii. De fapt, primul care a demonstrat teoretic că radiatia electromagnetica este emisa în cantităţi precis determinate (cuante) a fost Max Planck care, în anul 1900, a descris matematic aşa-numita radiaţie a corpului negru. Această ipoteză avea să fie confirmată experimental zece ani mai târziu de către Robert Andrews Millikan. Într-un alt studiu asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare, expune modalitatea interacţiunii între radiaţie şi materie şi caracteristicile fenomenelor fizice observate în sistemele de mişcare browniană a moleculelor. Sesizând asemănarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de referinţă care se mişcă uniform accelerat şi curbarea traiectoriei unui obiect lansat în câmpul gravitaţional, Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase se curbează când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă foarte mare, de unde reprezentarea mai greu de înţeles, cum că spaţiul însuşi ar fi curb. În 1916 publică memoriul privitor la bazele teoriei relativităţii generalizate, rod al zece ani de studiu. Această lucrare se înscrie în linia demonstraţiilor sale ale geometrizării fizicii. În anul 1919, dupa o eclipsă totală de Soare ale carei fotografii au fost analizate de un colectiv condus de Sir Arthur Edington, s-a putut măsura curbarea razelor de lumina in câmpul gravitaţional al Soarelui,rezultatele obţinute fiind în deplină concordanţă cu prezicerile teoretice. Celebră este ecuaţia care exprimă cantitatea enormă de energie ascunsă într-un corp: E=mc2, cantitatea de energie (E) este egală cu produsul între masă (m) şi pătratul vitezei luminii (c). Această cantitate imensă de energie poate fi eliberată atât în procesul de fisiune cât şi în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza funcţionării bombei atomice.

După ce în 1905 a obţinut titlul de Doctor în Fizică la Universitatea din Zürich, în urma unei dizertaţii privind determinarea dimensiunilor moleculare, este numit în 1909 profesor de Fizică teoretică la aceiaşi universitate. În 1914, fizicianul german Max Planck îl aduce la Berlin, unde Einstein preia conducerea unei secţii de cercetare în cadrul Academiei Prusiene. După 1919 meritele lui Einstein au fost recunoscute pe plan mondial. A primit numeroase premii şi distincţii de la diferite societăţi de fizică de pe intreg globul, printre care şi Premiul Nobel pentru fizică în 1921, pentru explicarea efectului fotoelectric (deci nu pentru teoria relativităţii). Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit evenimente naţionale; fotografii şi reporterii îl urmăreau peste tot. Deşi regreta pierderea sferei sale intime, Einstein şi-a folosit renumele pentru a-şi propaga propriile sale vederi politice şi sociale.

Cele două mişcări sociale care au fost pe deplin susţinute de el au fost pacifismul şi sionismul. În timpul Primului Război Mondial Einstein a fost unul din numeroşii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei în război. După război, el şi-a continuat suportul public pentru ţelurile pacifiste şi sioniste, şi a fost ţinta unor numeroase atacuri din partea unor grupări antisemite şi extremiste din Germania. Chiar şi teoriile sale ştiinţifice au fost ridiculizate în public, pe nedrept, inclusiv Teoria relativităţii ca fiind “negermane”.

Când Hitler a venit la putere in Germania în 1933, se afla în vizită în SUA .Einstein s-a decis imediat să emigreze în Statele Unite. A primit o funcţie la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey. Continuându-şi activitatea în favoarea sionismului, Einstein a renunţat la poziţia sa pacifistă în faţa imensei ameninţări la adresa umanităţii venită din partea regimului nazist din Germania.

Albert Einstein

În 1939 Einstein a contribuit împreună cu alţi numeroşi fizicieni la scrisoarea către preşedintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistând asupra necesităţii fabricării bombei atomice, întrucât exista posibilitatea ca şi guvernul german să urmeze această cale. Scrisoarea, care purta numai semnătura lui Einstein, a ajutat la grăbirea eforturilor pentru obţinerea bombei atomice în Statele Unite, dar Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în fabricarea acesteia.

După război, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării internaţionale şi a unei guvernări mondiale. A continuat suportul său activ pentru sionism, dar a refuzat oferta facută de către conducătorii Israelului de a deveni preşedinte. În Statele Unite, la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950, a susţinut ideea de a face orice sacrificiu necesar pentru a conserva libertatea politică alături de alţi intelectuali.

Einstein a murit la Princeton, la 18 aprilie 1955.

În Germania, anul 2005 a fost decretat “Anul Einstein”: se împlinesc 100 de ani de la lansarea teoriei relativităţii precum şi 50 de ani de la moarte. În acest an sunt prevăzute o serie de manifestări ştiinţifice şi de popularizare a teoriilor sale.

Este foarte important de ştiut despre Einstein că nu a fost niciodată de acord cu mecanica cuantică. A purtat discuţii aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare şi s-a stins din viaţă fără să accepte metoda acestei teorii.

Sursa: Inventatori.ro

Perle profesori

1. Pâna sa fie împuscat marele împuscat…

2. La ora de algebra: “Hai Bogdane, rezolva parantezele alea odata, ca se suna!”

3. E lesne de sesizat si întelege toata lumea.

4. V-am jignit eu vreodata, tâmpitilor!

5. Vorbiti, mai, pe rânduri!

6. La ora de geografie: “Lacul Rosu nu se numeste Rosu pentru ca e rosu, ci pentru ca asa i se spune”.

7. Ti-ai dat cu zâmbinol pe fata, ai luat da la tata Iliescu?

8. Toti dati la ISE. O sa fie juma’ de Românie economisti… Da’ ce bani o sa numere nu stiu…?!!?

9. Bai, tipati aicea ca în jungla! Trebuie sa tragem o frontiera sa va separam. Zona tropicala de o parte, clasa … de cealata parte.

10. Folosesti hârtia de filtru de parca te-ai sterge undeva…

11. Când vin, sa gasesc absentii pe catedra.

12. Dau cu mine dupa tine, de nu se vede om cu persoana

13. Ce te uiti la mine asa…..tridimensional?

14. Hai ca va nauceam cu lucrarea asta.

15. P’asta o facem orala.

16. Domnisoara Xulescu, va rog sa va ridicati între picioare.

17. Baai, da voi sânteti ca avioanele alea americane, F nu stiu cât, U2, invizibile, nu va vede nimeni si nu vedeti nimic…

18. Decebal, in loc sa moara, a preferat sa se sinucida

19. Biologie: Toatã lumea stie sã mestece, stie sã sugã…Eu vorbesc si tu mã acoperi !!!

20. Geografie: La noi sunt niste sporturi nationale: halbere, coniac canoe….

21. Economie: Nu tre’ sã notati tot ce spun eu. Eu mai spun si prostii

22. Informaticã: Eu mã bucur cã vã fac sã vã simtiti bine dar hai totusi sã nu ne simtim chiar asa de bine!

23. Femeile care fumeazã au creierul în partea de jos de le ia vântul ca pe niste parasute.

24. Vrei sã spui cã într-un pahar sunt 200 tone de apã? Ãsta e visul oricãrui betiv!

25. De ce am impresia cã vã uitati la mine ca la o constructie maramureseanã ?

26. Budis plimbã-ti ochelarii pânã la tablã!

27. Geografie:Ma,nu copia ca-ti dau o palma de te duci in perete.

28. Profa de rel. catre femeia de servici “Doamna,doamna moare pestii”(concluzie)

29. Mormoloci sunteti bai!N-am pomenit asa ceva!!!

31. Prof:Hai bag-o.Pune matricea si bag-o(era vb de adunare)

32. Chestia aia se poate face cu ceva gaurit la fund prin doua orificii(Prof.chimie)

33. Ceeee???Am facut eu treaba aia????…Nu cred ca am facut eu treaba aia!!!

34. Spalati-va in mocirla neputintei voastre intelectuale..

35. Ceee???Am facut eu treaba aia???Nu cred ca am facut eu treaba aia!!!

37. Saptamana viitoare dam lucrare neanuntata!!!!

38. Englezã
Sã aveti la îndelabutzã acest tabel!

39. Informaticã
V-a fost afectatã memoria; aveti vreun gândac prin cap.

40. Arsenie, al patrulea absent. Gata a pus-o! Nu asa spuneti voi?

41. Se drogheazã cu mirosul de la baie

42. Mã murdãresti pe pantofi cu pantalonii tãi albi

43. Matematicã
Avem un zero pe zero pe care îl mântuim.

44. Matematicã
Dacã aveti rãbdare sã ne uitãm putin la punctul g).

45. Daca vrei sa faci pe prostu’, te rog sa vii in locul meu!

46. Ia iesi la tabla si hai s-o facem.

47. Cine a zis ca trebuie sa intelegi?Stai si tu acolo ca o mobila!

48. In clasa asta majoritatea suntetzi niste plante artificiale.

49. incercuiti intr-un dreptunghi.

50. Bun bãiat, pãcat de fatã.

51. Puneti mina si sculati-va!

52. La ora de muzica: “Deschide gura ca, daca o tii închisa, nici nu-ti intra, nici nu-ti iese”…(sunetul n.n.).

53. Profesorul de sport ajuta o eleva sa sara peste capra: “Nu-ti fie teama. Desfa picioarele, ca de restul ma ocup eu!”

54. Copii,sa aud liniste!

55. ca eu nu vin sa stau toata ziua cu ziarul  in gura in fata voastra….

56. Ba nu, sa mearga X-ulescu … e mai rapid .. calca de doua ori intr-un loc

57. Daca nu v-am spus-o, v-o repet!

58. Mai voi sunteti patruzeci de idioti ,iar eu sunt unul singur……..(proful la clasa)

59. Mai elevi taceti in soapta..!?

60. profu de mate…’mai castravete international ce rizi ca proasta-n balci’!

61. FIZICA : Ai o macaroana in sus…nimeni nu ti-o atinge .

62. FIZICA : nu este in ordine ca un elev sa stea cu o geaca pe el si cu un guler rasuflicat !

63. FIZICA : Ma raniti cu cutite psihice !

64. FIZICA : Am vazut si eu odata o tipa pe strada cu ochii mari!

65. CHIMIE : Nu-mi plescai mie in gura !

66. ROMANA : Pentru asta se face o excursie in care sa va travestiti , da nu in clasa mai nebunilor !

67. ROMANA : Nu sunt om cu inima de marmelada !

68. ROMANA : V-o coacem ( profesorii ) in cancelarie (elevilor) !

69. DIRIGENTIE : Asta-i eveniment : Tre’ sa scrijelesc naibii ca azi n-am fost chemat la director din cauza ta !

70. SPORT : Caine , vezi ca te traznesc acuma ! Cu mine te ia mama dracu !

71. DIRIGENTIE : Daca sunteti oameni cu mine sunt si eu om cu voi…daca sunteti animale cu mine ,……..va las repetenti !

72. DIRIGENTIE : Am vrut sa vi-l aduc pe prietenul meu dependent de droguri…

73. La ora de sport nimeni nu are voie sa atinga elevele in afara de mine !

74. Vreau sa stiu cum facem cu treaba noastra….

75. ROMANA : Trebuie sa invatati pana simtiti ca aveti ficat !

76. TEHNOLOGIE : De ce ai cap , ca sa nu-ti ploaie-n gat ?

77. La 40 de ani te duci la un salon de frumusete , te faci tata-mata si gata !

78. ENGLEZA : Taci sobolane ca te mierlesc !

79. Eu tin la voi da’ din prostii nu va scot !

80. GERMANA : Da unde suntem aici , la piata sa ne targuim cu profesorii ?

81. Nu stiu cum sa va pun intrebarea ca sa nu va prindeti…

82. ROMANA: V-am spus ca eu stiu cine a baut tulburel si cine nu!

83. Bogdane,iesi si pune-o pe tabla!(problema)

84. Multzi mortzi au murit in timpul cruciadelor!

85. Separarea se face cu ajutorul separatoarelor! – perla de profesor universitar

86. Geografie:copii, fundul oceanului este neregulat.

87. Tu cand vorbesti cu mine, sa taci

88. Cromozomii sunt notati cu cifre: A, B, C…

89. “E nenorocire daca nu discutzi cu baza shi o tranteshti…doar asha” -Profu de mate

90. Daca capetele sunt simetrice , atunci pot sa o masacrez (vorbind de o integrala)

Perle elevi

Metoda folosita de Ion pentru a pune mina pe pamintul Anei este insarcinarea.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar romanii trageau, cu succes, cind in unii, cind in altii.
Versul “De la strabunii mei pina la tine” explica distanta in km, care exista intre poet si rudele sale care traiau undeva la tara.
La inceputul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cate un tei mai gros sau mai subtire in functie de cate strofe are poezia.
El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate in portbagaj.

Vectorii sunt niste linii verticale, dispuse orizontal…

Singurele metale in stare gazoasa sunt nemetalele.

Trebuie sa facem o temeinica analiza, nu numai analitica, dar si sintetica.

Acolo, la izvor, Labis aude detunatura pustii care constituie moartea gingasei fiare.

Ora exacta a plecarii trenurilor e de obicei mai devreme sau mai tarziu, cum e norocul.

Politistul Prispanda vorbeste numai cu perle.

Toate personagele din “O scrisoare pierduta” sunt lipsite de incultura.

Cei care comit greseli sunt penibili de pedeapsa.
Fata de taran descrisa de George Cosbuc este o realitate palpabila.
Asa cum arata Ion Creanga, in familiile de tarani barbatii erau numai niste termeni ajutatori asupriti de femei.

Ca orice poezie simbolista, aceasta poezie a lui Bacovia ca lungime este scurta.
Cruciadele sunt niste razboaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca

La baza formarii poporului roman a stat fotosinteza.

Pe Dunare curge toate minereurile de ape formate din lacuri

Rauri din Romania:Tradusi,Cilat,Vega,Trotis,Jilord,Gilot,Deva,Satu Mare,Ionesti,Crinel Alb,Crinul Alb,Motri

Dunarea este cea mai importanta cale feroviara pt.navigare

Raul Olt trece prin orasele pe care le strabate

Constanta este cel mai mare port din barajul Marii Negre

Dunarea este o Dunare maritima si are elestricitate

In Carpatii Orientali sunt lacuri si orase de sare

Resurse imune si fieroase

Ramura industriara de producere de farmaceutice

Productia constructiei lemnului

Constanta este cel mai maritim oras si in el se prelucreaza autoturisme

Apele Dunarii se fac pentru formarea curentului electric

Marea Neagra incepe de la 15 kilometrii de tarm

trecatoare = carare ingusta pe care nu se poate trece

cimpanzei si alte pasarisoarele se naste din mare

Pasa Hassan si-a aruncat hainele pentru a deveni mai
aerodinamic!

Imparatul avea o curte mare si un mar in fund.

O inima are 2 atricole si 2 testicole.

Creierul este un organ indispensabil capului.

In Marea Rosie se afla cei mai inalti munti din Afganistan.

Cel mai inalt varf din Romania este Everest din Carpati.

Eminescu este trist pentru că nu a reuşit să facă nimic în viata lui.

Harap Alb era femeie: se îmbrăca în alb şi semăna cu Mihaela Rădulescu.

Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte groasă, şi are atâtea personaje că nu le mai ţii numărul.

Tema basmului este învingerea dintre bine şi rău.

Harap-Alb a trebuit să-şi ia viaţa în propria lui mână.

Personajul e supus unor încercări chiar şi moartea.

Pe Gherilă şi Senilă, Spânul ii trimite după salată cu gândul că îi va mânca, apoi să aducă şi piatra din capul cerbului.

Poetul îşi aşteapta iubita ca împreună să cutremure o barcă.

La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.

Capitala SUA este Casa Alba.

Ion Creanga s-a născut între anii 1887-1889.

Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.

Moromete a fost un luptator pentru libertate de care se temeau dusmanii.

Powered by WordPress | Designed by: Free WordPress Themes | Thanks to WordPress news theme, WordPress magazine theme and Premium WordPress Themes
FIB
Certificat Web