Din inimă pentru un zâmbet !

Nu știu dacă să mă bucur văzând fericirea acestor copilași ai lui Iisus sau să fiu trist pentru condițiile în care trăiesc. Nu știu dacă să fiu fericit furând din zâmbetul de înger al copilașilor ce primesc  jucării, nu știu dacă să fiu fericit văzându-i râzând cu tot corpul, radiindu-le bucuria în ochii inocenți, nu știu dacă pot fi fericit văzându-le condiția umană în care trăiesc.

Ultima casă… e in capătul celălalt al satului…nu aveți cum să greșiți…e ultima casă

Pamântul înghețat, alunecos, de decembrie întârziat și vântul patrunzător nu prea îmi dau de ales. Asa că grăbesc pasul spre pereții din lut – cu o geometrie imperfectă, cu ochiuri de geam care te atrag …să fugi cât mai departe. Cât vezi cu ochii e doar câmp. Mă uit la sacii burdușiți cu lucruri colorate  ce îmi atârnă în mâini și zâmbetul îmi revine în colțul gurii.  Se vor bucura niște copii. Îi văd. Îmbrăcați în cenușiu –  se încadrează perfect în natura rece a nefericirii. Doar ochii strălucitori îmi arată că sunt ființe vii.  Stingheri se uită la mine.

Cele patru trepte, sculptate haotic de vremuri și acoperite de vreme cu sticla gerului, îmi dau mari bătăi de cap la coborâre. Scăpat de momentul de echilibristică sunt întâmpinat de câteva găini zgribulite ce aleargă speriate. Intru între pereți prin ușa pe jumatate blocată de resturi  de lemne. Ușa cu geamul alb, din placaj subțire, prins în cuiele vremii numără rafalele de vânt.  Sunt 7 …sapte suflete în doi pe trei metri pătrați.  Cel mai mic doarme lângă sobă, are doar cateva luni. E fericit în lumea lui. Nu tresare nici la binețea dată de noi și nici la țipetele de bucurie atunci când ceilalti  patru copii descoperă jucării doar pentru ei. Curiozitatea ochilor de sub caciulile groase îi determină să desfacă pungile cu jucării, dulciuri și hăinuțe. Mânuțele roșii, crăpate de ger, apucă jucăriile timid. Încetul cu încetul timiditatea devine încleștare. Sunt jucăriile lor. Nu știu de ce le-au primit, dar știu că rămân acolo. Nu știu de ce niște străini vin în toiul frigului și îi întreabă de brad… de brad împodobit???!!!   Nu știu de ce acești ciudați, coborâți din mașina călduroasă îi întreabă pe ei dacă merg la școală, dacă au mâncare și jucării…sau de ce doar o data pe an primesc o ciocolată.

Campania Din inimă pentru un zâmbet s-a încheiat. Au zâmbit și zâmbesc de fiecare dată când se joacă copiii din satul Buhoci ce au petrecut o după – amiază de fericire lângă Mos Crăciun, lângă pirații veseli și Albă ca  Zăpada din Hobby Club. Zâmbesc copiii ce au primit ajutoare din partea Oratoriului Maria Bambina  și a bisericii Sfinții Petru și Pavel din satul Tărâta, comuna Pârjol. Sunt fericiți copiii din ultima casă,  sat Gioseni ajutați de elevii și profesorii din Colegiul de Telecomunicații Nicolae Vasilescu Karpen, Colegiul Tehnic Anghel Saligny, Colegiul Economic Ion Ghica, Colegiul Național Ferdinand I, Grup Școlar Petru Rareș.

Zâmbește și tu în fiecare zi și pentru un singur zâmbet vei primi …zeci, sute de zâmbete și fericire. A inceput Campania de strângere de …zâmbete. Zâmbete de fericire!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Free WordPress Themes | Thanks to WordPress news theme, WordPress magazine theme and Premium WordPress Themes
FIB
Certificat Web