ALEKSANDR SERGHEEVICI PUSKIN

Aleksandr Sergheevici Puskin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) este un poet si dramaturg clasic rus din perioada romantica, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Puskin a fost initiatorul folosirii dialectului local in poeziile si piesele sale, creand un stil propriu de amestec al naratiunii cu teatrul, idila si satira—asociate cu literatura rusa si influentand major scriitorii ruai care i-au urmat.

Tatal lui Puskin, Sergei Lvovich Puskin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusesti, cu stramosi din secolul al XII-lea. Mama lui Puskin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea stramosi, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germana si scandinava. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) si a sotiei lui, Maria Aleksejevna Pushkina, iar bunicul ei patern, adica strabunicul lui Puskin, un paj ridicat in rang de catre Petru cel Mare, a fost Abram Petrovich Gannibal, nascut in Eritreea. Puskin s-a nascut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. In 1811 viitorul poet s-a inscris la scoala nou infiintata la Tarskoe Selo, (azi orasul Puskin) unde va studia pana in 1817. La varsta de cincisprezece ani publica primul poem. In 1820 publica primul sau lung poem, Ruslan si Ludmila.

Poetul devine incomod din pricina popularitatii si scrierilor lui antidespotice – manuscrisul Oda a Libertatii. Ca urmare, in același an (1820), pentru a evita deportarea in Siberia, se mută la Chisinau unde va locui pana in 1823. După o calatorie de vară in Caucaz si în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fantana din Bahcisarai. În 1823 se muta la Odessa, unde intra din nou in conflict cu guvernul care-l trimite in exil in nordul Rusiei, unde va sta din 1824 pana in 1826. Cu ajutorul anumitor autoritati reuseste sa-i faca o vizita Tarului Nikolai I pentru o petitie cu privire la eliberarea lui pe care o și obtine.

In revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt gasite in mainile unor insurgenti o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puskin intra imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa calatoreasca sau sa publice. In acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reuseste să o publice decât cinci ani mai tarziu.

In 1831 se casatoreste cu Natalya Goncharova.Impreuna incep sa frecventeze cercurile din inalta societate, poetul devenind un apropiat al curtii. Sotia lui era o femeie foarte admirata, inclusiv de tar care pentru a-l umili ii ofera cel mai neinsemnat titlul de la curte. In 1837, inglodat in datorii si in mijlocul zvonurilor despre relatia amoroasa a sotiei lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Puskin il provoaca pe presupusul iubit la duel.In urma duelului, amandoi barbatii sunt raniti, Puskin de moarte. Două zile mai tarziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet si dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea – Alexandru Sergheevici Puskin moare. Guvernul, temandu-se de o eventuala demonstratie politica, a mutat desfasurarea funeraliilor intr-o locatie mai mica, permitand participarea unui grup foarte restrans de rude si prieteni apropiati.

Pușkin a avut patru copii cu Natalya: Maria (nascuta in 1832, care este considerata un prototip pentru Anna Karenina), Alexander (născut în 1833), Grigory (născut în 1835) si Natalya (născută în 1836) ultima dintre ei casatorindu-se, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau si a devenit Countesa de Merenberg.
“Alexandr Puskin a marcat prin prezenta sa insolita societatea si literatura rusa a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin nastere si revolutionar prin vocatie, adulat si hulit de contemporani, tinut în mare cinste la Curte sau exilat în cele mai indepartate provincii ale Imperiului, Puskin a reusit sa transforme noianul de experiente si trairi proprii, dar si solida sa cultura, intr-un izvor de inspiratie pentru opere literare predestinate a rezista timpului si schimbarilor de mentalitate.”

Citate din Puskin despre Basarabia :
– “Cu lira nordica,dan glas pustietati, / Am ratacit aci.”;
– “Adio, Chisinău soios.” (“Prosciai, nemitii Chisinev…)
– “O, Chisinau, o, urbe-ntunecata.”
– “Blestemata urbe Chisinau . Limba obosi-va sa te certe.”
– “Tiganii-n gloata zgomotoasa / Prin Basarabia pribegesc.(poemul “Tiganii”)
– “In Moldova tiganii alcatuiesc o mare parte a populatiei”
– “moldoveni somnorosi” (“sonnîîe moldavane”)
– “greoiul moldovean” ( Poemul “Evgheni Oneghin”)
– ” ma balacesc in noroiul moldovenesc”
– “aici la noi e moldovanno si gretos” (“moldovanno i toșno”)
Citate politice :
– “… întrucât Dunarea trebuie să fie adevăratul hotar dintre Rusia si Turcia”
– “… Umilirea Suediei și lichidarea Poloniei – iată marile temeiuri ale Ecaterinei pentru care merită recunoasterea poporului rus”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Free WordPress Themes | Thanks to WordPress news theme, WordPress magazine theme and Premium WordPress Themes
FIB
Certificat Web