Dor… de viaţă, de soare, de lume, de tine…
Eu? Fărâme ce se adună într-un zâmbet pentru a-ţi aduce ţie fericire, defecte şi întrebări ce-ţi pot măcina sufletul bântuit de fantasmele trecutului… trecut ce nu ţi dă pace şi se întrece cu tine, de parc-ai fi la maraton, te depăşeşte şi se aşază mereu în drumul tău. Trecut ce nu te lasa, se agaţă cu încăpăţânare de tine, trecut ce pare a fi amicul tău de suferinţă, trecut ce va fi mereu piedica ta.
Trecut? O iubire pierdută, un vis neîmplinit, o speranţă alungată, o iluzie sfărâmată apoi reinventată.
Eu? O nebunie… un amestec… o floare, o ploaie de vară, un fulger, un arici, un dor, o adiere de vânt, un zâmbet dulce, o privighetoare, un foc, o joacă, o îmbrăţişare, o carte deschisă, un prieten bun, ţepii unui trandafir, prezent ori viitor; o puştoaică ce dansează în ploaie, ce visează că poate să zboare, ce iubeşte şi un tiran, ce aleargă în zadar… univers pentru cineva, colţ de suflet undeva, suferinţa din inima cuiva.
Trecut? Amintiri, verigi ce formează lanţul vieţii, vise, cheia sufletului tău, ambiţii, iubiri… alungate ori păstrate, victorii meritate, înfrângeri ce  ridică, lovituri ce doboară; trecut…” ieri” -ul de azi, „azi” -ul de mâine.
Eu? O verigă…slabă
Trecut? Lanţul vieţii tale…