În fiecare an la 24 Ianuarie se sărbătoreşte Unirea Principatelor Române – în România fiind sărbătoare oficială.

Alexandru Ioan Cuza a fost votat, unanim, domn al Moldovei şi domn al Ţării Româneşti, de cele 2 camere de deputaţi, mai întâi de cea de la Iaşi (5 Ianuarie 1859), apoi şi de cea de la Bucureşti (24 Ianuarie 1859) – cele 2 principate unindu-se cu numele România. Deşi n-a fost călcată dorinţa marilor puteri – otomană şi ţaristă – de a avea 2 ţări cu 2 domnitori, 2 conduceri, 2 parlamente, profitând de absenţa precizării că aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, s-a ales deliberat şi calculat unul şi acelaşi domnitor, efectuându-se, de fapt, unirea efectivă a Principatelor Române.

Unirea a fost considerată a fi primul pas important la naşterea României, fiind urmată în 1918 de unirea celorlalte teritorii din vecinătate, locuite majoritar de Români.Astfel, colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al României – până în 1866, când s-a instaurat dinastia regală. Osemintele lui Alexandru Ioan Cuza sunt la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere;
Unde-s doi, puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste!

Amandoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.

Amandoi avem un nume,
Amandoi o soarta-n lume,
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare

Si sa vada sfantul soare,
Intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca
Pe campia romaneasca!

(Versuri: Vasile Alecsandri
Muzica: Alexandru Flechtenmache)