Exista o vorba ce zice “ ochii sunt oglinda sufletului”, in cazul de fata pot afirma ca “ Portretul lui Dorian Gray “ reprezinta oglina sufletului personajului. Oscar Wilde a creat un personaj tanar si frumos cu ganduri narcisiste . Ambiguitatea romanului il face si mai interesant, in urma pactului facut cand a primit tabloul , Dorian cel real ramane vesnic tanar in schimb Dorian cel de pe panza imbatraneste pe zi ce trece evidentiate fiind pacatele sufletesti. Compania Lordului Henry starneste in inima tanarului un zbucium interior unde, filozofia nutreste ganduri ciudate si constiinta devine ca o stare de angosa. Desi este un roman de fictiune , realitatea intamplarilor face sa ne punem in pielea personajului, ajungand la un moment dat la intrebarea : cum ar fi sa iti poti vedea propriul suflet ? si in asa fel sa-ti dai seama de starea ta morala si existentiala. Dorian a reusit sa faca asta, sa-si vada sufletul cum se pateaza de rautate .